Laur pentru tragism
Am fost un super-erou în liceu. În fiecare zi aveam șansa să salvez omenirea, iar tot ce trebuia să fac era să urmăresc destul de bine pasul agitat al răufăcătorului odată
Infam pentru monotonie
Pe cine mai surprindeți acum? Pe cine mai iubiți? Eu doar stau în mijlocul monotoniei și simt că îmi dansează sufletul, Doar adierea vântului îmi numără pașii acum, Și așa ar trebui să și
Luciditate perfidă
Picăturile ploii îmi cad naiv pe filtrul țigării, Iar eu sunt din nou aici, Aștept ca tu să mă înțelegi și să îmi deschizi ușa, Aici, simt doar gustul amar, La fel cum despărțirea lasă o inimă
Imbold
Tu-mi stai ascuns printre bătăi zi și noapte, Și-mi răspunzi doar când lacrimile se presar subtil printre șoapte, Mă transformi într-un nebun, care nu mai are scop... nici drum. Îmi spui mii de
Stare de veghe
Văd și acum halatul tău care fin și mândru îți mângâia trupul înfrigurat. De câte ori ai fi îndrăznit să-ți închizi ochii măcar pentru o secundă, deja ora trei te întâmpina îmbujorată. S-ar fi
