Poezie

Robert Desnos

Atît de mult te-am visat

1 min lectură·27 februarie 2010

Mediu

Atît de mult te-am visat încît nu mai ești aievea.

Mai am oare timp să-ți ating corpul viu

Și să sărut gura ce reînvie

Vocea-ți dragă?

Atît de mult te-am visat încît brațele mele obișnuite

Să se încrucișeze pe piept tot îmbrățișîndu-ți umbra

Nu vor mai reuși, poate, să ia forma trupului tău.

Și, în fața ta, întruchipată, voi deveni o umbră și eu,

După atîtea zile și ani de cînd chipul tău mă urmărește

Și îmi stăpînește fiecare gînd.

Oh, pendulări sentimentale.

Te-am visat atît de mult încît nu mai am nici cînd

Și nici cum să mă trezesc.

Dorm în picioare, cu corpul expus

La toate realitățile vieții

Și ale iubirii dar ție, singura de care-mi pasă,

nu pot să-ți ating fruntea,

Și nici buzele, nici măcar cît pot să ating buzele

Și fruntea unei trecătoare.

Atît de mult te-am visat, atît de mult am mers, am vorbit,

M-am culcat cu fantoma ta

Încît nu mi-a mai rămas poate,

Decît să fiu o fantomă

Printre fantome și umbră

De o sută de ori mai umbră decît umbra care se plimbă

Și se va plimba voioasă

Pe cadranul solar al vieții tale.

001.232

Luminita Sorega. “Robert Desnos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-sorega/poezie/13930501/robert-desnos

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.