Poem cu iz epigramatic
Aș putea oricând scrie despre arte, filozofii, lume, viață, iubire despre laicizarea sufletului în drumul dezicerii de sine despre nepotrivirea distanței între îndrăgostiți sau despre subiecte
Trilogia gesturilor simple
Ultima oară când ne-am văzut, mi-ai promis că mă suni. Te uitai la mine cu ochii mai mari decât de obicei, și părul mai deschis. Am așteptat luni, marți, apoi mi-am zis că poate-ți plac numerele
Quo vadis, Ello?
În ceașca de cafea, zațul face cercuri maro Unele concentrice, altele întretăiate O Tanță cu ochii mari, zăpăcită de misticism, mă-ntreabă șoptit: Quo vadis, Ello? Drumu-ți apare, dar nu-mi spune
Poezia nespusă
Astăzi ți-aș fi putut vorbi despre blazone Ți-aș fi scris nimicuri epistemologice Despre heraldică și emoticoane Te-aș fi impresionat, desigur!, dacă ți-aș fi explicat cum funcționează semiotica,
