Poezie

Idila

1 min lectură·9 iunie 2010

Mediu

Privirea ta de catifea

ma fascineaza,

Gandul la tine, ca poti fi a mea,

te-as saruta, te-as mangaia

si sufletul vibreaza

langa prezenta ta.

Se asternuse praful pe inima mea,

dar ochii tai verzi au completat ce numai era,

privirea ta,

durerea sau placerea mea...

Stii oare cate ganduri imi trec prin minte

atunci cand te privesc?

astept, am invatat sa astept

inainte sa-ncep sa iubesc.

Mana mea prin parul tau auriu,

Ca vantul cand bate-n pustiu,

racoreste, iti da putere sa mergi mai departe,

ajunge in zare, se-ntoarce si poate,

mai trece inca o data

prin parul tau de aur, frumoasa fata!

Daca as putea, ti-as cladi o lume

in care sa fii langa mine,

sa fie lumea in care sa fii fericita,

sa fie lumea in care sa te lasi iubita,

sa fie o lume numai a noastra,

eu sa fiu zmeu, tu pasare maiastra,

sa ne inaltam de la pamant pana la cer si-napoi,

dar numai si numai sa fim amandoi...

001.443

Lucian Efrim. “Idila.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-efrim/poezie/13943859/idila

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.