Poveste de iubire

Ma inteb ce varsta ai? E o \"intamplare\" povestea asta sau chiar asa scrii tu? Nu stiu daca ar merge ca text pt. cantece... Mai scrie!

Salut... Din pacate... Ce am scris mai sus s-a intamplat. O zi buna ! Lucia

Iti raspund mai tarziu, dar iti raspund, pentru ca, poate, te aveam intr-un fel pe constiinta. Ciudat. Acum ma rasuflu si ia-o ca pe-un fel de mea culpa. Despre iubire am sa-ti spun chiar acum ce cred:
Despre iubire s-au spus multe, poate mai multe decât despre viatã. Iubirea poate fi..., iubirea e... si e! Mai mult chiar decât viata. Si nu avem balante pentru ea. De aceea nu existã legi care sã pedepseascã ucigasii-i, criminalii-i, hotii-i, cioplitorii în aripi, piromanii-i, vânãtorii-i, negustorii-i, ignoranþii-i. De aceea zboarã ea liberã prin lume, mai liberã decât viata, mai crudã decât adevãrul.
Iubirea e! Uneori ne agãtãm si ne contopim în transparenta-i fragilã, feerici, diafani. Ne învelim trupul în suflet, paloarea devine translucidã si totul se deschide în noi precum Cerurile în ajun de Pasti. Atunci topoarele ne par toporasi, palmele – mângâieri, minciunile – copilãrii, pânã când scrijeliti îndeajuns, trupul începe sã creascã, sufletul sã devinã greu si absorbiti din nou în trup, cãdem oameni pe pãmânt. Acum rãnile. Le ascundem odatã cu sufletul în noi si cum înãuntru e un spaþiu umed, cât de mult îi trebuie bietului sã se vindece, sau, poate, de tot, nu se vindecã niciodatã. Pânã când iar se va ivi în orizonturi si iar vom iubi, de data aceasta cu amintirea urmelor, având oarecum experienþa atingerii ei.
De data aceasta mai mult.
Apoi mai mult.
Apoi rãnile mai adânci.
Apoi mai mult si mai maturi.
Si mai.
Si totusi... si mai...
si uite de ce mi-e fricã de iubire. N-am iubit demult, dar dacã si-ar întinde vãlurile transparente spre mine as tasni în sus atât de fãrã mine încât ai mei s-ar chinui în zadar sã mã apuce de-un cãlcâi si sã mã tragã uneori spre pãmânt. Iar rãnile? Cum as sti sã le vindec?
Mi-e fricã, frica, fricããã! de iubire mai mult decât de moarte!

Intentionam sa public la \"ganduri\" acest text dar mi s-a parut slabut prin intimitatea lui, prin faptul ca ma dezvaluie, pentru ca, trebuie sa-ti spun ca si eu la 16 ani imi scriam iubirea, o apelam, o chemam. Cam ce ziceam atunci?

Din stele, din flori, din tot ce e frumos
Te-as recompune pur, cuminte si armonios,
Sa fii tot langa mine, sa te ating ca pe-un izvor
Si-n clipa-n-care susuri, sa-ti spun ca mi-a fost dor

Si tu sa fi tot cerul, iar eu sa fiu doar marea
In orizont sa ne-ntalnim, sa ne uneasca zarea
Iar eu sa-ti ating mana, din stele de lumina
Si tu sa-mi mangai parul, din valuri ce ce-nclina

Si-n vremea-n-care viata te-aduce langa mine
Eu l-as cuprinde-n timpul c-o mana si l-as tine
Si clipa as opri-o, in ....... norocoasa
Sa fii tot langa mine, sa ma mai simt frumoasa.


(imi cer scuze, nu-mi amintesc exact cuvantul din locul punctelor, oricum, cred c-ai prins ideea) Au trecut cativa anisori de-atunci si am invatat sa nu-mi mai cant iubirea. Nu-s baba, nu te speria, in suflet dunt ingrijorator de copil, pentru varsta mea, ceea ce se suprapune cu preocuparile indreptate in alte directii si de aici se nasc toate contradictiile. Faptul ca esti iubita, ca te simti iubita, trebuie sa fie minunat, magnific, profita de aceste momente, dar nici nu stiu ce sfat sa-ti dau. Cert este, ti-o spun cu sinceritate sa nu pirvesti exteriorul, daca e vorba de iubire. Cauta sufletul, mentalul, sufletul perechii daca iti doresti cu adevarat iubirea. E o enormitate iubirea, care nu incape in ingradirea trupeasca. Lacrimile? Unii spun ca le-au secat lacrimile de atata curgere. Nu-i adevarat, lacrimile nu seaca niciodata, acum plang. Si plang zilnic si mai am lacrimi pentru inca sase vieti. Sa-ti spun ce s-a schimbat in anii acestia: daca as intalni pestisorul de aur i-as spune - prima - stiu ca nu mi-l poti aduce inapoi, dar fa-ma sa visez mai des cu fratiorul meu, - a doua - adu-mi-l pe taticul acasa, dar numai daca isi doreste cu adevarat sa ne fie alaturi, pentru ca ne e greu fara el, - a treia -fa sa nu moara bunica niciodata!

Acelasi sfat insa pentru poezie, scrie, scrie, scrie, zeci sute, scrie, daca vrei sa SCRII. Esti singura care iti vei cizela textele si vei decide in final.
Ti-am trimis o epistola intreaga, am dezvelit o particica de suflet, sper sa ma fi inteles, prin prea putinul pe care ti l-am trimis.
Iti doresc sa fii iubita, mai mult, sa te simti iubita! Trebuie sa fie minunat!

O viata intreaga de zile bune!

Adina.