Unde

viaţa mea s-ar derula firesc pe pânză de n-aş sta

în dreptul proiectorului cu încăpăţânare

merg pe o margine

în stânga e visul în dreapta realitatea

în punctul în care ele se îmbină perfect

surprind magia

conştientă

+

aici pe pământ însemn doar calea prin care spiritul meu ispăşeşte nici măcar nu ştiu dacă ispăşeşte ceva să spunem doar că se curăţă sunt o mizerie a spiritului meu

el foloseşte tot creierul acesta din care eu nu am voie

eu însămi sunt un păcat MI şi când mă voi curăţa voi muri

bineînţeles că nimeni nu s-a mai întors devreme ce

 locul acesta există numai în conştiinţa noastră

suntem nişte cuticule crescute pe unghiile universului

de aceea înainte când lumea îşi mai amintea

se făceau glume când murea cineva lumea se bucura se ştia

ce

înseamnă viaţa aici

+

ştiu atât cât mi-am dat voie să ştiu poate că beţivii aparţin de fapt

unor spirite mult mai dezvoltate care au ştiut să îşi interzică

orice legătură cu existenţa reală poate că nebunii

aparţin lumii de mijloc

ei trăiesc magia numai noi nu înţelegem

de fapt nu e nimic de înţeles MI

lucrurile se înţeleg înăuntru

singure

+

aici sunt partea vinovată a existenţei mele

mă întrebi ce este gândul fiindcă vrei să ştii ce

putere ne leagă

mai presus de noi este spiritul MI

poate că simţi gândul lui ca nişte replici

sau numai nişte amintiri îngropate

demult

poate că gândul este ce ne dăm voie să facem

independent

dar spune-mi mai întâi de unde ştii că gândul acesta este al tău

TĂU de pe pământ sau TĂU de unde

+

mă simţi în tine şi te întrebi de ce

poate că acolo unde existăm cu adevărat

chiar sunt MI

poate că acolo de unde venim avem nevoie de o delimitare să nu ne mai întindem

e greu

să porţi un univers în piept

aici

avem doar trupuri