Poezie
Blestem soacrei
1 min lectură·
Mediu
Mamă soacră, mamă soacră,
Vrăjitoare blestemată !
Te hrănești cu poamă acră,
Nu te saturi niciodată !
Rea,urâtă.Pe vecie
Numele să nu-ți rămâie !
Căci a ta nemernicie,
Te-a adus la nebunie.
Si cu nebunia ta,
Mi-ai batjocorit soarta.
Si blestemul meu să-ți fie
Ca o rană-n carne vie !:
Desi vie,să fii moartă,
Să bei apă-n cană spartă,
Setea să te mistuiască,
Ca focul făcut de iască !
Iar al tău mândru băiat,
Să rămâie ne-nsurat,
Umblând fără căpătâi
După nora ta dintâi.
Iară tu de supărare ,
Să stai numai prin spitale.
Si acasă când te-ntorci
Să vezi numai pe cei morti.
Insă ei să nu-ti dea pace,
Doar in suflet mii de ace,
Ziua să-ti fie departe,
Iar cosmarurile- n noapte
Să te-mpingă către moarte.
Lumina să iti lipsească,
Durerea să te vlăguiască,
Liniștea să n-o găsești,
Viața să n-o mai doresti.
Pe răni să ai numai sare,
Cum mi-au fost lacrimile-amare.
Si-n final să fiți săraci,
Voi cei posedați de draci !
014.260
0
dar prea sună a blestem!