Poezie
Carambolul minunilor (șase)
1 min lectură·
Mediu
S-a născut cândva aproape
Chiar aici în brațele tale
O minune
una mica
Cât o floare, cât un mar
Cât o noapte fără stele.
Ai iubit-o, ai păstrat-o
Și ea te-a prețuit la rândul ei
Crezând că e singura,
singura minune,
ce poate sa îți spună
Că te iubește.
Problema noastră tot continuă,
Ea crește, se dezvoltă
Și află cu trecerea timpului
că nu e singura
că nu e Ea,
e înc-o pată de culoare
într-o lume fără soare
o lună plină sinceră
într-o viața tristă.
și printre prieteni si miracole
cu zeci de veacuri si tezaure
cu ani de luptă pentru viață
descoperă că e doar ea,
doar singură,
fără speranță.
fără o lume neagră moartă
ce nu-i va spune niciodată,
atât
și-așa.
\"o soare trist
cu raze moi,
o stele grase
și zi de joi,
tu nu m-asculți
tu nu mă vrei
eu pot doar să te văd,
să tac, s-aștept.\"
001.692
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luca Oghina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Luca Oghina. “Carambolul minunilor (șase).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luca-oghina/poezie/102028/carambolul-minunilor-saseComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.