Texte în proză

-Cand ajunge avionul unchiului, mama? -Mai e o ora, Madison. Incearca sa te linistesti. Altfel nu iti voi da masina ca sa il iei pe unchiul tau si va trebui sa mergi cu un taxi. -Nu ma deranjeaza.

M-am trezit undeva. Nu stiu unde. Dar eram pe pamant, iar asta ma mai linistea. Nu mai erau baloane. Si asta era un semn bun. Deci fara o Mika care sa-mi reproseze fel de fel de chestii. Mai ramanea

Intuneric. Foarte mult intuneric. Si frig. Atat de frig...Bordura aia nenorocita. \"Cand s-a inaltat si mai mult?\" m-am intrebat. Nu prea conta acum. Ce conta era faptul ca ii facusem pe plac.

Ma opresc socata. Am vazut bine? Kuroku nu pare sa-mi observe uimirea. Defapt, nici nu pare ca m-a vazut. Dar eu l-am vazut. Si stiu cu siguranta ce am vazut. Un barbat micut si slab, cu colturile

Un portofel destul de micut, negru si...gros. Dau sa ma apropii de el cand o durere imi sageteaza genunchiul si cad din nou pe asfaltul ala atat de tare. Cativa oameni trec pe langa mine, dar

M-am saturat sa tot aud in stanga si-n dreapta cuvinte de lauda la adresa acestei tari. Da, poate unii oameni au dreptate. Dar mie nu-mi place, si nu-mi va placea niciodata. Nu trebuie sa ma bata pe

Jurnalul detinutului 459 Arhiva Inchisorii de maxima securitate Numarul 3 Ziua 11 Luna 2 Anul 7 de stat dupa gratii Subiectul zilei de azi: Arta de a ucide Exista multe feluri de arte si

Imi e dor de creionul meu cu mina. De fapt era creionul mamei mele, dar atunci cand il foloseam eu era al meu, nu? Scriu, insir cuvinte aiurea pe foaie si vad cum varful creionului se tot toceste.

Prietenia...ah, ce cuvant maret, tratat cu atata superficialitate in ziua de azi, pe care ne prefacem ca-l cunoastem, neintelegandu-i nici macar una dintre multele lui feluri. Obisnuiam sa pretind ca

Ceva s-a schimbat in mine... Ce-ati facut din mine? Ce sunt? Ce am devenit? De ce nu ati putut fi multumiti cu mine? De ce a trebuit sa ma schimbati de atatea ori ca pe ceva usor de