Poezie
O ultima mangaiere
1 min lectură·
Mediu
Intr-o lume-ntunecata
Unde oamenii sunt cruzi,
Stau si plang incercanata
Cu ochi limpezi, mari si uzi.
Singura si pesimista
Cad in gol fara-ncetare,
Ca o amintire trista
Voi fi data in uitare.
Sange rosu limpede
Se revarsa tot mereu,
Printr-o fisura fierbinte,
Facuta-n sufletul meu.
Un trandafir antic
Cu petale parfumate
Este patat zilnic
De-ale oamenilor pacate.
Dar eu il ridic de jos
Si-l asez frumos si lin,
Din pamantul namolos,
Langa sufletul meu fin.
Sangerarea i-o opreste
Iar in locul nemuririi,
Trandafiru-i daruieste
Briza calda-a fericirii.
001.343
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luana Gavan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Luana Gavan. “O ultima mangaiere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luana-gavan/poezie/1818677/o-ultima-mangaiereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.