Poezie

Zbor

1 min lectură·18 februarie 2011

Mediu

Pentru inimă, clipă și gând vreau să cânt.

Prinsă de nori ca într-un veșmânt

mă împlânt

în privirea vieții și în răsărit.

Mă nasc din silabe ca un sunet trist căci exist

mă sparg în coloane de gând nerostit

din cuburi de piatră ce mi-au călăuzit visul mă recompun

rup zâmbetul în părți colorate de gând etern

mă tai in felii de speranță

si cu lacrimi de iluzie frang zborul.

Le iau pe toate si imi fac armată,

pornesc lupta contra timpului și contra mea

sprânceana-mi se-ncruntă, mana mi-a obosit...

as vrea sa las ceva nerostit

dar clipele vieții mele se sparg in silabe de sânge.

001.682

Loredana Stoica. “Zbor .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/loredana-stoica/poezie/13972025/zbor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.