Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Inocenta

1 min lectură·
Mediu
O privire foarte blanda,
Cu acel zambet ce alinta,
Printre dinti o vorba scurta
Te alina, te incanta.
Se ridica, te-nconjoara,
Si te-atinge parca zboara,
O tandrete fina zbiara
Sa te duci s-atingi o fiara.
Face-un pas, se uita bine,
Parca acum intra in tine.
Si te lasa, si se uita,
Cu privirea te alinta.
Dar in ea un foc tresare,
Si-a pierdut orice rabdare,
Si deodata se repede
Peste tine fara-a crede.
Te implici si te ia valul,
Dai din tine tot focarul,
Si te-agiti, o pui pe spate,
Inima in piept se zbate;
Te mai lasa, te priveste,
Din priviri te linguseste,
Si tresare parca arsa
De privirea ta duioasa.
Vine buluc peste tine,
Cu aceleasi miscari fine;
Nici nu simti ca e pe tine,
Nu mai ai simturi tactile.
Uiti de tot, o lasi in pace
Sa iti faca tot ce-i place;
Si te-ntrebi plin de speranta:
INOCENTA, este-n fata ?!
00978
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
154
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu Constantin. “Inocenta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-constantin/poezie/13976148/inocenta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.