Poezii

Dragostea asta nebună are numa' opșpe ani, a fost poate cu ranchiună blestemată de jidani. N-are-un ceas anume-n ziuă când răbdarea îmi măsoară, ci mă strânge ca în piuă dis de zori și

Gingaș trece-n neființă iarna cu-aer de consoartă. Cu mânuțe de domniță primăvara mă întartă. Învelită-n mii de muguri se desfată-n ceru-albastru și se-nalță în amurguri cu-a ei sâni de

Cu-o furie-nfiorătoare și-un nesaț de om nebun trece vântul printre scânduri, trece ca ieșit din tun. Nimeni nu se uită-n urmă, pelicanii ies din rânduri, vântul geme și troznește ca un bivol în

Sunt mii de ferestre deschise în fiecare dimineață în Piața Nemuririi Sufletelor, acolo unde neajunsul se întâlnește cu răbdarea și cumpătarea cu infinita nemărginire a cerului. În timpul zilei

Dac-ai fost sau dac-am fost, să te-ntreb așa deoparte, astăzi n-are niciun rost; lumea-ntreagă ne desparte. N-am știut să-ți scriu de mine drăgăstos și-n mii de rime; n-ai vrut să mă mai