Nostalgii ce mă poartă pe aripile timpului
Și trece anul, vremea-i schimbătoare, Iar anotimpurile vin pe rând. Și tot odată sufletul mă doare Când mă gândesc că am trecut răbdând, Cu ochii-nchiși, cu plânset și strigând În toate părțile după
0
0
Cu frică și îndoială
Cu toată încrederea ce nu o am, Cu frica de a părea neînsemnată, Încerc să-mi dau eu singură elan Și să pornesc la drum încă o dată. Ca sprijin am doar flacăra din mine, Ce stă să se predea din
0
0
Toate cele 2 poezii sunt incarcate
