Poezie
Îmi miros degetele a fum
1 min lectură·
Mediu
Îmi miros degetele a fum
Și mâinile a moarte
Unde-a plecat subit atâta uitare?
Sfâșiat de-o durere din vis
Un zâmbet fortat se șterge încet
Căzând într-un abis mut.
Furie mocnindă pentru tot ce a fost
Pentru tot ce am avut și mi s-a luat
Pentru tot ce meritam și nu mi s-a dat
Furie mocnindă pentru noi doi
Pe mine c-am plecat
Pe tine că m-ai lasat
Pe soare c-a apus
Pe ploile care s-au scurs…
Cu prea plin mă plimb pe stradă…
Și e liniste.
Nu mai aud decât umbra pașilor mei
Călcând cimentul din fața casei tale
Într-un demult uitat
Când eram doi copii.
Ne priveam și cerul se deschidea
Am crescut mari și-am învățat cuvinte
Cuvinte care despoaie, golesc și micșorează
Care nu mai pot spune ce spunea tăcerea…
Ascult tăcerea, melodia mea preferată.
Ești ravisantă –
Aceeași melodie, într-același context
Aceeași poezie, același apus
Fă patul și vino după mine
Să-l răvășim din nou
Azi vreau să mă ții în brațe și să mă minți frumos…
001.383
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lilith
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Lilith. “Îmi miros degetele a fum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lilith/poezie/13932268/imi-miros-degetele-a-fumComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.