Proză
Tinjind dupa o arca
1 min lectură·
Mediu
Doamne, nu stiu
De mai ai vreun plan
Si daca da, de sunt inclusa-n el.
Am auzit ca pleaca doar perechi
Dar eu sunt unica;
nu-i alt suflet la fel.
M-a prins potopul la rascruce-
A doua lumi
Cea veche si cea noua
O singura fiinta privita din afara
Dar sufletul mi-e rupt in doua.
Imi ceri sa am rabdare
\"Rabdarea-i o virtute\",spui.
Dar cum sa ai rabdare
Cand sufletul s-asmute
Asupra fiintei tale
Cerandu-i sa se urce
Pe Arca ce imbarca
Perechi dupa perechi
Lasand in urma jale,
Tristeti mai noi, mai vechi?
Picioarele mi-s prinse
De surda inclestare
Ce n-o aude nimeni,
Nimeni in jurul meu.
Privesc, pana si timpul
Azi pleaca la plimbare
Suindu-se pe Arca.
Rabdare... E tarziu.
Timpul s-a scurs si el.
001.440
0