Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Imensa clipa

3 min lectură·
Mediu
E grotesc si sublim
Sa-ti poti revedea ca pe-un serial TV
Intreaga viata.
Mi-e groaza cand ma gandesc
Ca putem suporta asa ceva.
Si asta numai intr-o clipa...
...in marea clipa de la final.
As fi vrut sa ma nasc la final !
Dar sunt OM!
Sunt OM...si nimanui nu-i pasa de asta.
Nimanui nu-i pasa ca suntem pedepsiti
Sa vedem tot,
Dar absolut totul atunci !
De ce ne mai nastem dac trebuie sa murim?
De ce ne mai nastem
Daca suntem obligati prin destin
Sa fugim de toti si de toate
Dupa care am alergat atat!?
As fi vrut sa ma nasc la final!
Dar Dumnezeu e crud
Si ne-a dat viata
Pentru a avea clipa lui de satisfactie
In momentul in care ne-o ia.
As fi vrut sa nu fie nimic!
Un imens nimic,
Fara inceput,
Fara sfarsit,
Fara ...nimic.
Sa traiesc si atat.
Poate ar fi meritat
Daca ar fi fost toata viata o copilarie,
Dar asa...
As fi vrut sa ma nasc la final
Pentru a savura acea placere
A unui inceput al sfarsitului.
Dar de ce ne deosebim intr-atat intre noi?
De ce suntem atat de diferiti unul de altul?
Ca dupa ce vom muri
Ne vom asemui intre noi izbitor de mult.
Si totusi suntem nevoiti sa calcam unul pe celalalt
Pentru a ajunge cat mai repede ACOLO !
Unde?
Unde, daca nu aici
Mai suntem oameni ?
O viata de om regasita si adunata
In imensa clipa finala.
E groaznic cat de mult ne trebuie
Pentru a ne da seama ce mici suntem.
Ce mici si neajutorati
In fata crudului si puternicului Destin.
E infiorator cat de usor
Suntem mutati dintr-o varsta in alta.
Cat de repede terminam
Ceea ce nici nu am apucat sa incepem.
Suntem infimi...
...cantitate neglijabila
comparativ cu cei ce ne poarta prin viata.
Si nu ar fi nimic.
Totul ar fi perfect daca nu s-ar sfarsi
Cu imensa si interminabila Clipa Finala,
Cand raspundem la intrebarile vietii.
Noi insine suntem niste raspunsuri
La intrebarile indiscrete ale vietii.
Si de-am putea raspunde obraznic?
De-am putea lua intrebarile peste picior?
Dar in mod paradoxal,
Atunci devenim macabru de sinceri si tristi,
...si...
...aruncand fugar o ultima privire peste viata
Scoatem la iveala acea frumusete interioara
Pe care o avem,
Dar a ramas uitata de cand ne-am despartit
de copilarie.
Si ramanem singuri si tristi.
Numai noi
si amintirile.
Iasi 13ianuarie1993
022654
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
401
Citire
3 min
Versuri
77
Actualizat

Cum sa citezi

Ligotchi Ovidiu. “Imensa clipa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ligotchi-ovidiu/poezie/92940/imensa-clipa

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

SD
Simona Dascaliuc
Dumnezeu, destinul, clipa finala pentru care noi toti traim nu reprezinta oare amintirile? oare nu ele suntem noi.. pentru noi insine cat si pentru \"familiile\" noastre? si daca totusi noi suntem doar amintiri de ce oare suntem tristi? de ce oare Dumnezeu, destinul, clipa finala si omul... acest tot unitar este numai tristete? simti? da... la un moment dat reusesti chiar s-o si atingi... pentru ca este si esti tu.
0
LO
Ligotchi Ovidiu
Multumesc mult Simona, ai o sensibilitate aparte.Nu ti-o irosi.
0