express

chiar frumos, poemul tau curge ca o muzica, nu ca un fals, poate ceva intre blues si jazz. are o fluiditate aparte si ma mira faptul ca desi e postat mai demult nu ti l-a citit nimeni.
natural spus \"Cât de mult te urasc
în momente ca acestea.
Te plimbi uruind
pe parchetul cadrilat al camerei -
așteptând, adulmecând,
pășind larg,
cu mâinile în șold,
flexându-ți celulele cenușii,
întinzând coarda elastică
a îndoielii
până la stația următoare-
ca un tren (trenul celor
ce se duc să nu se mai întoarcă)
prins într-un cumplit
sens giratoriu
al războiului de nervi. \"
poemul tau intr-o fraza, e o bijuterie
semanam mult in poezie.
ne mai citim. cu drag mihai amaradia.