Poezie
Ajunul meu
1 min lectură·
Mediu
Orașul naște vise moarte,
Ascunse de bătrîni în noapte
Străduțe gri și părăsite,
Închid dorințe pîngărite.
Un ger cuminte suflă neaua
Pe străzi și case obosite,
Adorm în sobe lemne rupte
Cu flăcări tot mai amăgite.
Mă uit pe geam și văd copii,
Ce năpustesc cuvinte
Colindă străzi neîncercate
De Moșul cel cuminte.
Așa eram și încă sunt,
Un suflet de copil
Îl așteptam pe Moșul blînd
Cu sacul mereu plin.
Și azi aștept cu nerabdare
Să treacă pe la mine,
Dar nu-mi doresc iar jucării,
Ci zile cu iubire.
017
0
Poezia \"curge\" firesc datorită temei abordate. Rețin versurile \"Orașul naște vise moarte,Ascunse de bătrîni în noapte\". Frumos, sensibil, fără un limbaj pretențios.
Scrierea cu diacritice este, însă, obligatorie: â...
Un gând bun în Ajun...