ardere
Dar cuvintele ard sufletele pornite departe, prea departe-n culori și în frunze, iar ninsorile nu pot, nu pot stinge albastrul viorilor cântând romanțele arcuite-n curcubeie. Atunci
LILeonid IACOBAnăăă !
Anăăă! Treci prin poarta gândului La hotarul dorului Și cobori în colți de ierbi, Ochi de ciute și de cerbi Și în lutu-sângerat Frământat Și blestemat Să te-așez în temelii Lângă
LILeonid IACOBsuferință
Astăzi păsările au rămas fără aripi și s-au frânt cu cântec nerostit. Se rostogoleau printre pietre tăindu-se-n colții lor ascuțiți și-și plângeau în neștire durerea aruncată de cer.
LILeonid IACOBvis de seara
vis de seara Þi-am îmbrățișat privirea ce-mi venea de departe prin arcul curcubeului. Era lumină și cântec și tu erai minunea venită de dincolo de timp Te-am îmbrățișat iar tu îmi
LILeonid IACOBcând vei veni
Când vei veni, lumile se vor contopi în brațele florilor și ochii lor vor înflori sub același soare. Clipa rotundă va deveni curcubeu cu vârfurile-i înfipte în inimile noastre și va sorbi
LILeonid IACOB