Lenuș Lungu

Spune-mi ceva, dupa vorbele-acele Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele, Dulce-nfioara inima mea. Spune-mi ceva … Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu stie, Straniu, vorbele tale leagana-adie. Ca

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire. Adânc si larg si-nalt, atât cât poate Atinge al meu suflet când strabate Spre gratie, spre tot, spre nesfârsire. Si te iubesc cu zilnica iubire, În pasnic

Ai tras de mâner și sufletul meu s-a deschis inimii tale am crezut în dragoste însă m-ai pierdut din întâmplare îmbracat în haină cusută stângaci m-ai lăsat să cad prin gaura

1. Adu-ti aminte inraurirea florilor cand ai pasit Spre o simtire cruda, de foc, spre albul innegrit, Cand mana de argint ti-a daruit o viata Si-o cruce de lumina s-o ai mereu in fatza. 2,

Sunt foc si tu ma stingi cu roua, Trandafir în glob de ape. Si lacrimi de încep sa-ti scape, În suflet a-nceput sa-mi ploua… Ale mele gânduri salta, Din oceanul de pacate, Catre-o insula de

Ochii se-nchid, pleoapele cad grele Noaptea vine sa cearna, Gandurile mele. E sfarsit de zi si-nceput de visare Odihna vine ca balsam, Nimic nu mai doare. M-ai iubit si te-am iubit Inca o

Priveam din cer, spre steaua-suflet, Din vise-n cer, din umbra-n cuget, O mana-ntins-am spre visare, Si te-am aflat pe tine, Soare. Tu stralucesti, suflet-fantana, Din cer intinzi spre noi o

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul, sub cortul adormitilor gutui si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea, vazduhul serii mi-ar parea caprui. Mi s-ar parea ca deslusesc, prin

Daca astazi ca reper, Am sa iau ziua de ieri Si din tot ce am facut Sa o i-au de la-nceput, S-ar putea dintr-o-ntamplare Sa repet cate ceva Printre care si acela : Sa te fac din nou a