Poezie
Fără titlu
1 min lectură·
Mediu
Imi imbratisez gleznele
Imi imbratisez gleznele
incercand sa parasesc simturile
as vrea ca timpul sa se scurga
intr-o unica secunda
agatata de icoana
imi asez genele pe obraz
sperand ca exista o lume
ascunsa de pleoapa
in care voi resimti lumina
ma ascund in umbra lacrimilor
lipindu-mi trupul de nisipul strain
in timp ce apa anuleaza treptat
forma bratelor ,conturul buzelor
invinse in lupta cu sufletul
risipit printre fragmente de scoici.
Ma doare
Ma doare surplusul de credinta
ce imi transforma privirea
in conturul suferintei
simt ca picioarele nu sunt ale mele
si mi-e teama sa deschid ochii
prima durere a fost
profilul unui punct infinit
acum eu insami dor
uitand gustul lacrimilor
uitand de mine
Cuvant
M-am ratacit
in nucleul cucintelor
ce-mi recunosc cu mirare
materia...trupul
strivit intre ferestre
de plasma unui timp ciobit
ce se hraneste aginic
din curentul
unicei palme
pe care am stiut
sa o invat forma literelor.
002003
0