Poezie

Datornicii

trimisă la Târgu Jiu - secțiunea parodie/poezie umoristică

2 min lectură·28 octombrie 2013

Mediu

Vasile-i sărac și lovit de năpastă,

Din tot ce-a avut, a rămas cu-o nevastă,

Iar Fane, trecut în sectorul privat,

E singur pe lume și foarte bogat.

Ajuns la strâmtoare, Vasile îi cere

Lui Fane, trei mii, împrumut la vedere.

Cum Fane se-arată lipsit de curaj,

Vasile-i propune pe Veta în gaj.

De banii, la timp, înapoi n-o să-i vadă,

Pe Veta-i trimite, să facă rocadă.

Așa fu, în acte, precis stipulat,

Vasile și Fane mai jos au semnat.

La bancă a dat, tot bănetul, Vasile,

C-avea datorie – de cinci ani de zile

Și, cum buzunaru-i suna a nimic,

N-avu ce să-i pună, ca rată, în plic,

Lui Fane. Cu inima tristă și strânsă,

Pe Veta-i trimise – dușată și plânsă.

În noaptea aceea, tot timpu-a visat

Cum Veta plătește – la Fane în pat

Și cum sacrificiul făcut de soție

Îi scapă, pe veci, de-o așa datorie.

Da-n seara ce, după, firesc a urmat

Văzu că Vetuța atent s-a dușat

Și da iar să plece, voioasă, la Fane,

Punând în poșetă și două copane.

– Măi, Veto, o-ntreabă Vasile, prostit,

La Fane ce cauți, cumva n-ai plătit?

Și Veta zâmbi, cu gurița-i – mușcată:

– Da-n foaia ce, jos, de-amândoi e semnată,

În niciun articol n-a fost stipulat

Că-i dăm datoria,-napoi, toată-odat’!

Să stea Fane-n cap sau în limbă, pe spate,

Plătim datoria în două’șpe rate!

Calimero

003.954

Laurențiu Orășanu. “Datornicii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-orasanu/poezie/14037673/datornicii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.