Poezie
Frica Pământului
1 min lectură·
Mediu
Un loc mă așteaptă-n pămant
E groapa vazută in gând,
Dorință eu am s-o astup
Stăpân al grămezii de lut
Þărâna se mișcă in clocot
Se cutremură-n ritmuri de tropot
A-nceput, o aud printr-un zgomot
De ureche mă mușcă un clopot
Se vaită pământul sub mine
Nici nu știu de ce mă mai ține
Se-ncinge și-mi spune că-i bine
Căci vrea să m-atragă-nspre sine
Nu vreau să-l trimită el vine
Opusul ființei divine
Sârșitu-i dorinței depline
Din foc se aud doar suspine
Rămân nemișcat pentr-o clipa
Și clipa se-oprește smerita
În cercuri vânat sunt de frica
Nici ea n-are ce să-mi mai zica
Finalul e-aprindere stinsă
Pământul e țara promisă
Un nou inceput de căința
Prin moarte e nașterea scrisă
001.006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurentiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurentiu. “Frica Pământului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-0008629/poezie/77586/frica-pamantuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.