Poezii

acum catva timp a fost o inundatie mare ploua si apa crestea peste pomi peste case oamenii inotau sa ramana la suprafata cei mai multi stiau sa-noate-asta era cea mai mare stiinta a

ploua cu pacate si noroi s-a asternut prea mult pamant intre noi si ma doare apasarea rece-a mainii tale pe osul gol au trecut cativa imbecili pe aici pasii lor imi intuneca soarele din

gandurile mi s-au imprastiat pe pereti, pe pat, pe covor ca o esenta fluida inima n-a vrut sa le deschida si mintea lichida mi-a explodat la exterior mai ascunse-n adancuri decat apele

eu sunt o pierzatoare la loterie singura mea avere e o privire sfidatoare ce o arunc oricand oricui in crizele de demnitate orgoliul nemasurat al unei constiinte nepatate fumez, eventual

Ingerii si-au taiat aripile Si au plecat la cersit Cei mai norocosi Sunt prin carciumi Dumnezeu a ars bisericile Acum e bolnav, nebun Si inchis intr-un azil de batrani Isi asteapte pensia

fara motiv tristetea a intrat in mine ca o boala mi-a patruns in sange imi circula prin vene prin tot corpul mi-ataca tot mai multe celule in fiecare zi tasneste uneori prin cuvinte dar nu

armele mele de foc imi fac loc printre randuri si imi asigura printre oameni un loc sunt un soare de ganduri ce explodeaza in fraze ce nu ranesc pe nimeni dar totusi dor feriti-va! asediez

in ultimele luni fusese cam bolnav e, gripa de primavara copiii l-au dus la spital, impotriva voitei lui si s-a facut bine dar ei ziceau ca e pe duca mai iesea pe banca afara, dar toti