Nefertiti

Nefertiti

“Sclipind de frumusete , te-aråti la orizont

Aton cel viu , intiia obirsie a vietii

De cum te-nalti in partea de råsårit a zårii

Tu umpli orice tarå cu strålucirea Ta ”

Inspirat dupå romanul lui Anca Balaci

Våpåi de foc

tisnesc halucinant

din mare

impurpurind in cerc

intinsa zare .

Arsita zilei

domolit pluteste

peste Egiptul

pirjolit de soare .

Un somnoros apus

in tragicå splendoare

se-ntinde ca o patå

peste cetatea lui Aton

El-Alamarna

in plin desert ziditå

de visåtorul Echnaton

azi un oras proscris

si påråsit

de zei si faraoni .

Nimic din vechea falå

n-a mai råmas aici

viata palpita odatå

pe stråzi si in palate

azi doar o amintire fadå

pe-a cårei maestate

neantic se asterne

uitarea , un inscris

si pråbusirea unui vis .

Sus pe platoul dintre stinci

se desfåsoarå lent

un ritual arhetipal

ce-ncintå ochiul oboist .

cu aripile albe sidefii

intinse-n evantai

ibisii sacri

se rotesc hieratic

sclipind in noapte

coloane argintii

undind pe ape .

Nelinistiti

bat cadentat

påmintul

cu ale lor picioare

lungi…subtiri

prinsi in magia unui dans

sålbatec

se leagånå cu elegantå

pe trupul greu

rotindu-si giturile

delicate

tremurinde

ca bårcile

la maluri ancorate .

In semi-intuneric

ochii lor rosii mari

corali sticlosi

demonic strålucesc

ca lava in viltoare .

Incet..incet se laså seara

peste bolta violet ,

de stele-nfioratå

o boare rece dinspre mare

se prelinge

in marele desert

ca o draperie sfisiatå .

Tumultul lumii nu påtrunde

din cetate

in jur dorm mii de flori

geranium , mirt , magnolii

de suflul noptii

tremurate

si-i pace si senin

doar apa clipoceste

psalmodiind iubirii

celestic imn .

In aerul fierbinte

lotusul albastru isi desface

fragilele petale

in amforå de alabastru

impråstiind in jur

extaticul parfum .

Invåluitå-n pala noptii

terasa marelui palat

ascunde tainic

statura gratioaså

a tinerei regine .

Din depårtåri zåri

revin

acorduri pline

de harpå si timbal

lovindu-se-n surdinå

de-al apei val .

Pe cerul impinzit

de astri , luna

isi stringe trena

argintie …cernind

fisii stelare de luminå

pe rochia spumoaså

stråvezie

din in tesut

ca pinza de paianjen

lipindu-se de trupul

incå proaspåt

de-a timpului urgie

ne-atins .

La gitul princiar

astral sclipeste

colierul ritual

din perle si safir

cu diamante

in fildes incrustate

de ne-ntrecutii mesteri aurari .

Pe fruntea

fårå nici un rid

cu demnitate poartå

tiara-naltå a printeselor stråine

in cerc de aur impletit

pe care , sarpele Uleus

cu ochi hedonici

troneazå in turcoaze

impietrit .

Oglinda noptii profileazå

trupul sculptural

pe pardoseala de feldspat

neauziti sunt pasii ei

de palidå naiadå

ce nevåzutå se strecoarå

printre portaluri si terase

spre micul ei altar .

Obsedant tåcerea domneste

intre zidurile reci

cu hieroglife decorate

nici o piatrå nu clinteste

Nefertiti e singurå

si-asteaptå

ochii ei negri fascinanti

scruteazå cerul noptii

nelinistea , ca un fior

trupu-i firav råzbate .

Durerea o apaså…

cei dragi si apropiati

prieteni , slujitori , soldati

palatul l-au påråsit

in grabå

de-a preotilor råzbunare

speriati .

Ingenunchiatå sclava-i

preferatå , Anen

porunca ei si-un semn asteaptå .

Tutmosis , El e singurul

ce-n preajmå-i a råmas

cu dragostea ce-i poartå

pin-la moarte …

O , zei doar el

må mai iubeste

Nefertiti isi sopteste ...

E oare , iubirea

indelung captivå

ce-a inflorit

ca un vulcan

din somn trezit

si ratiunea n-o mai

ståvileste ?

Azi nimeni n-o mai insoteste

ca altådatå

abandonatå-i in palatul

princiar

de zei si de dusmani

aici uitatå .

Prin sicomori suspinå vintul

trist si rece

un filfiit de aripi

o pasåre strigind

prin noaptea råcoroaså

apoi tåcerea se asterne

ca o pinzå de måtase .

De nicåieri

o voce ii sopteste

-Reginå , el te iubeste

mai mult decit orice

pe lume .

Si tu pe El !

Un nume , murmurat in tainå

vibreazå ca apele-n suvoi

de primåvarå …

-Tutmosis , Tutmosis

doar tu mai esti

alåturea de mine

si tulburatå de acest straniu

gind

ce nu-ndråzneste

nici sie-si så-l mårturiseascå

se-nvåluie in mantia

usoarå ca un fulg

si påseste , ca de mare legånatå

pe treptele ce duc

la vechiul turn .

In miini

ca pe o cupå

isi stringe inima

de iubire insetatå …

si numårind

pe fiecare treaptå

un lotus inflorit

o-mbie , o asteaptå

si ea-l ridicå surizind .

Pinå sus , in brate poartå

buchetul sacru de mireaså …

parfumul florilor

un vis divin

o-mbatå ca vinul

de smochin .

-O, lotus sfint albastru

simbolul marilor iubiri

de ce-mi trezesti din nou

gingase amintiri

prin toamne ingropate ?

Se-opreste-o clipå

si cu-n gind

då vålul timpului deoparte

-Iatå , casa pårinteascå

si tara ei , Mittania iubitå

grådini si pajisti insorite

zbor de albine , fluturi albi

copilårie fericitå

cu ale ei sperante nerostite

apoi toti anii tineri

petrecuti la curtea

faraonului Amenhotep

cåsåtoria , Echnaton

tinårul print , un vizionar

reformator …

copiii dragi ..Meritaton

ani buni si clipe fericite

dar si mai multe nopti

de griji si-n lacrimi adormitå .

Råcoarea noptii s-a statornicit

si luna-ncet coboarå spre apus

prin transparenta cerului

o geanå de luminå domol mijeste

inconjurind desertul

ca un inel de curcubeu ascuns .

Un fosnet

un con de umbrå

in luminå se topeste

noaptea fantasme dospeste

Nefertiti infriguratå

isi simte inima in piept

cum nebuneste bate .

Ii este teamå

de iubirea ce-a izbucnit

nåvalnic..

e o presimtire sau

dorul påtimas de fericire

ce-o fråmintå ?

Tutmosis o iubeste !

E oare El adevåratul print

din vraja visului desprins

el care a imortalizat-o

in marmorå , quartit si alabastru

impodobind-o toatå ,

in pietre scumpe si nestemate

ca nimeni altul .

Si prosternat in fata ei

cu-adincå pietate

la marile serbåri si jubileuri

din prima clipå , indrågostit

in inima lui mare de artist

ca pe-o zeitå vesnic a purtat-o .

Un val de indoieli

in sfletul gingas i se strecoarå

o clipå doar

si pacea o transfigureazå .

Noaptea isi deschide

portile iubirii

pentru cei doi indrågostiti

“Orasul Bucuriei”

n-o mai inspåimintå

nici gindurile sumbre

pe carea dragostea curatå

le risipå ca un fum

Sunt impreunå

pe acelas drum .

-Tutmosis , iatå-må

eu am venit la tine

cum ti-am promis

inelul tåu il port

ca cel mai pretios simbo .

E talismanul tainic

ce aståzi ne uneste

o clipå doar

si viata iarå ne zimbeste !

Cu bratele deschise , El

gingas o imbråtiseazå

si i se pare cå viseazå

ea isi apleacå capul pe umårul

ce arde

o inimå si-un trup

pierduti in nemurire

o lungå sårutare

si bratele ocrotitoare

o string la piept puternic

tot mai tare

uitind de lume de tot ce-i

inconjoarå …

Se face ziuå si soarele

la orizont se desfåsoarå

ca un cerc de foc .

“Unica mea iubire , cea fårå de pereche

frumoaså cum pe lume o alta nu gåsesti ”

Cu tine lumea-i mai bogatå

cu tine parcå zbor

si nu-mi mai paså

dacå tråiesc sau miine mor .