Poezie
La poarta raiului
1 min lectură·
Mediu
romanță zero cu
tremure pe luciu de apă
tu mă repezi, îmi dai fundul
tocmai pentru că la
facerea lumii îmi dăduseși
nas. mă repezi ca să nu
îți intru în cadru
în rest toate ca ieri
ne îmbătăm ca porcii
spargem sticlele naufragiaților
în capul barmanului
și eu mă gândesc cum să
mă fac cu o scutire și să îi
las de capul lor și mare, vaccinat,
fierbinte să îți adulmec
urma.
vanasem stafii, trăgeam în umbre
iar dulăii îmi aduceau sufletele lor
bieți arici, pisici ciuruite
și câte un voyeur cu gaură
pelviană a cheii căzut de prost pe
teatrul de război al nopții
mi-ar fi plăcut să-mi cumperi sandale.
mi-ar fi plăcut de fapt să îmi iei orice.
nu, repet și repar: mi-ar fi plăcut să
mă ții minte.
001.168
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Krampusz Miklos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Krampusz Miklos. “La poarta raiului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/krampusz-miklos/poezie/1809148/la-poarta-raiuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.