Poezie
Bunicii
1 min lectură·
Mediu
Demult,cândva pe astă lume
Era un om ce m-apăra,
Și când venea bunica să mă mustre
Moșu-începea a o certa:
- Măi tu femeie , ești bătrână
Ce ai cu fata asta bună?
De iarăși vrei să dai în ea
Eu nu te las , tu ști asta .
Că am și eu o întrebare ;
Ai fost copil, cum ai fost oare?
Tu nu făceai o prostioară,
Și îi scoteai din minți afară
Și pe părinți și pe bunici ?
C-așa-s copiii cât sunt mici.
Și-atunci bunica se calma
Și începea a mă pupa ,
Și-a brațe tare mă strângea
Că doar era bunica mea .
00766
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Kovacs Ramona
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Kovacs Ramona. “Bunicii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/kovacs-ramona/poezie/14135767/buniciiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.