Poezie

Siberian

1 min lectură·23 martie 2026

Mediu

Senzația oculară mă lasă terifiat

Soarele decade, total eclipsat

Plin de spaime în fața unui batalion Fighting Falcon,

Suflul mi se spulberă prin palton

Cedez voal, pe ultima pată de pământ intactă,

Cesiul se așază blând la pieptul meu... splendidă ghirlandă.

Orizontul se micșorează sălbatic,

Paradisul atomic, pictat în alb arctic.

Infern, infern letargic...

Venele mi se sfărâmă

Iarna începe inopinant, dar atât de pașnic,

Absorbit de chipeșul peisaj... rămân afazic

Toată scârba mea s-a personificat,

Zbat maniac în schelete, parțial imobilizat

Sute de grade Kelvin lipsă,

Sudalm în plină eclipsă.

Dezvelit de carne, miros a pierzanie,

În ultima mea suflare, strâng în palme un strigat... îndurare

Ireversibilitatea inconștienței mele mă scufundă absolut în durere,

Însăși existența devine pulbere.

Ultima clipă a trecut demult...

Rămân mut...

Funia așterne blajin din ultimul arbore,

Așteaptă să-i fie tartore.

Lacrima-i spintecă fotografia ce-i stă ascultător în palmele fierbinți,

Dictatorii nu scapă niciodată nepedepsiți

Adio, domnule căpitan.

Colier cranian...

Călcâiele încep să-i atârne,

Șleaul trece prin puținele porțiuni de carne plăpânde

În gheena albă rămâne doar o pată.

0017

kov. “Siberian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/kov/poezie/14201447/siberian

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.