Poezie
Junghiuri matinale
1 min lectură·
Mediu
Neînțeleasă,
misterioasă...
Sunt o ciudată, așa cum sunt etichetată?
Solitudinea îmi este-ntr-adevăr bună amică,
gândesc , și-mi pun o cafea mică.
M-așez ușor și rămân nemișcată.
Ocolită,
părăsită
și pustiită mă simt , cu sufletul greu.
Poate, să fie o părere?
Sau doar așa sunt eu?
Îmi spune cineva? Tăcere…
Ah! Cafeaua...
S-a răcit – asta-i beleaua!
Speram să mă-ncălzească, s-alunge ea amarul
pricinuit de cugetări aiurea, fără sens.
Plecați! Lăsați-mi avatarul,
ce vreți?! Sunt doar un homo sapiens.
001.037
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- kondakov
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
kondakov. “Junghiuri matinale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/kondakov/poezie/13998205/junghiuri-matinaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.