Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

11 Septembrie

1 min lectură·
Mediu
Drumurile se rătăcesc
În îngâmfarea New York-ului
Ele germineză
O agonie
Zahărul pieterlor cuminți
Corup vulcanii din coran
O oaste de copii cuminți
Se-ntrec statuiile din puf
Pe mana haosului
Cânt cu doi gemeni
De scrum...
Din vid
Să mă trezesc
E abureală
057648
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
43
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Keintzel Erhard. “11 Septembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/keintzel-erhard/poezie/42542/11-septembrie

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@raluca-daciada-manoleRM
Raluca Daciada Manole
Tot ce s-a intamplat pe 11 septembrie e o mare \"abureala\", un pretext,iar poezia ta e o replica la mila pioasa, care i-a cuprins pe toti, dintr-un spirit umanitar , pe care s-a mizat de la bun inceput.
Gemenii erau vechi, o noua cladire trebuia inaltata acolo, sau macar asigurarile grase incasate, ca e mare nevoie de bani, indiferent de sursa...
0
@laurentiu-orasanuLO
Laurențiu Orășanu
BlueLight,

Ca forma, m-au deranjat lipsa ta de grija pentru \"manuscris\" (pieterlor poate fi pietelor sau pietrelor, in nici-un caz ce ai scris tu) si fata de gramatica/ortografie (statuiile - statuile). \"Curup\" apare abrupt si ne trece la persoana intai cam in deruta.

BlueLight, Daciada

Amandoi subscrieti la o teorie care seamana cu cele care sustin ca regretatul presedinte Kennedy n-a fost omorat. Macar acea teorie nu avea nimic amoral in ea. A voastra, chiar daca nu e numai a voastra, priveste cinic moartea (groaznica) a 3000 de oameni. Inclusiv 3 romani.
0
@sorin-olariuSO
Sorin Olariu
Nu am cuvinte...
0
@sorin-olariuSO
Sorin Olariu
in memoriam: 11 septembrie 2001
cu specificația: și eu am fost acolo…



se năruie lumina ca un
castel de gheață
când dinspre zări răsare
un astru
de-ntuneric
rănit de-acum e visul în prag
de dimineață
iar eu sărmanul lumii
nu pot să mă
desferic

pe străzi e-un timp de moarte
de ură și venin
ce mușcă-adânc și hulpav
din tot ce mai
rămas-a
privind smerit în urmă m-aplec
și mă închin
la inocența celor
ce-au săturat
vântoasa

neliniștea țâșnește din sufletul
meu spart
politica cea oarbă ucis-a
poezia
la toți dușmanii lumii
aș vrea
să mă împart
cum împărțise-odată
cămașa Sa
Mesia

………………………

o lacrimă stingheră
din ochiul meu
se naște
purtând în ea durerea
a mii și mii de vieți
dar glasul lor îmi spune că
visul va renaște
din ciobul de lumină
al Noii
Dimineți
0
@raluca-daciada-manoleRM
Ghiocel, m-am mirat cand am vazut ca esti nascut in 1949 si locuiesti in New York (vazute prea de aproape, lucrurile sunt intotdeauna neclare...) deci ai o varsta si o experienta, care ar trebui sa-ti permita sa vezi dincolo de semnificatia strict umanitara a unor evenimente.
Eu nu vreau sa impun nimanui parerile mele, dar cred ca e o dovada de naivitate sa crezi ca lucrurile sunt intr-adevar asa cum par...
In rest, numai de bine. Cu aceasta ocazie ti-am citit poeziile si cred ca meriti de 10 ori mai multe stele decat ai primit pana acum! Profunzime in continut si migala la nivel formal: incantarea cititorului avizat.
0