Poezie
Nimic
1 min lectură·
Mediu
Mănânc și azi cu noduri, cu gâtul strâns de frici,
Deși pereții-s tăcuți și-s ai mei, sunt toți aici,
Dar mintea e o fiară ce nu vrea să priceapă urã
Când ușa e închisă și nu-i nici o căldură.
Nu-i mătase ce mă-ngroapă, e o lână aspră, grea,
O carapace dură sub care corpul vrea să stea,
Să nu mă mișc, să nu respir, să fiu doar pământ,
Căci orice gest e-o țintă și orice cuvânt e vânt.
Iar ea, ce-ar fi trebuit să fie scut și alinare,
Se uită la mine cu silă, cu o rece mirare,
E frustrată de umbrele ce-mi joacă pe față,
De faptul că trauma îmi ține viața în gheață.
„De ce nu ești normală?” – întreabă tăcerea ei crudă,
În timp ce sufletul meu urlă, dar n-are cine să-l audă.
Dacă nu-s de ajuns, dacă sunt doar un chin,
De ce să mai chem zorii într-un pahar senin?
Am îngropat „de ce”-ul culcând un „altceva” în pat,
O cauză străină într-un trup deja uitat.
Dacă pentru nimeni nu-s destul, nici măcar un pic,
De ce să mă mai trezesc mâine să nu fiu... nimic?
016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jolanda D.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 190
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Jolanda D.. “Nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-d/poezie/14202332/nimicComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓V-aș ruga, fără supărare, să vă completați numele de autor (Jolanda Dosa). Reguile site-ului impun acest lucru. Ar fi păcat să vă fie exilate textele în pagina de autor și să vi se scadă nivelul de acces.
0