Poezii

Cu ceru-i la picioare, pământul deasupra Apare călare, cu șeaua sub calu-i E Zero, e Zero cel chel Și are o bască pe capu-i tembel. Iubita-l așteaptă acasă-n iatac Și iată-l sosește acum,

De ce pe toți cei buni, Ghinionul îi oprește De ce dacă ești pe val, altu-n creștet te lovește De ce pictorul talentat, Doar pânza mâzgălește De ce rechinul fioros, moare înecat c-un peste De ce

E vineri și-i treișpe Și tot atâtea pisici negre Prin față-ți defilează Să fie vreun semn oare? Liftul s-a oprit La treișpe din nou Deși ai vrut la doi Ca să urci. De nervi cobori Ca s-o

Doi dinți sus și unul jos Capul chel, corpul păros Nașpa, dar totuși bengos E vampirul cel năsos. Ochelarii săi cei groși Ascund multe dioptrii Iar pe fața-i se citește Cam tot ceea ce

Ce-ar fi dac-ar fi Sa nu fie ce va fi Timpul sa se scurga-n sens Invers... Iar spatiul sa nu fie Asa cum acum se stie Ci altfel el sa fie Sa fie cine stie Cum... Oare ar fi ar mai

Pe langă polipii\'n dezmăț Trecea un muc agale Și deodată apăru ceva în a sa cale Ceva sub forma unui băț Si răscolit fu mucul... Se enervă el asadar Și\'ndata se decise Ca să reclame\'ăst