Poezii

pe versuri nu caut sensul, ca este dat de frica tu in tine frica , tu cauta in tine versul , ca io nici vand nici fumuri, pe tine te fumez, spre vatul se ridica al tau pierdut consens. nu

Congruenta culorilor tale se curma in cuvinte in sunet se sparg cuvinte in vers se converg cuvinte refer cuvinte in sfere. pe sfere aiurea in ganduri aiurea in ceruri pe gene, ma lasi sa

cad jos spre visul meu tocit , în brațe, în cârd de frunze amare, în derivata stare. întindete-mi în spate, adormi între deschideri, vin cârduri călătoare de zambete pestrițe. fugi în

Îmi cad castanele în nori, se sparg in cețe diminețe, nu are cine să mă-nvețe, că ploile nu cad ci mor. Nici vânt , nici curbe curcubee nici vreme de pășit prin iarbă acum se plimbă într-o

Purice fericit , ce animal contemporan ti-ai mai gasit de supt, de enervat pe ziua de azi? Sunt in capul tau acum , imi aprind o tigare si iti zambesc intr-un colt de gura, privesc in jur si ma

sensibilul nu are ce cauta in gand,,, in sfertul sau ascuns, aproape de aproape aroma, se stinge-n prescurtari in matematice sindrome. Te sting mereu pe periferice patii.. manifestrai

apararea se stinge in matematice, Cear mai fii in dezbinate matematici! In Sensul desfigurat. Calupul n-are corzi nici macar sensibilitataea. Dezastru se concide!!! Varful

in rostogolire , mereu in fata, subiect intors in spate, cu spatele devin absurd pe alta banca de pe alta alee, decat cea a castanilor. in surasul cefalic a spatiului mort, miroase a

se intorc cuvintele din drum, din sens dedus in sens supus, din lexicul adus in cel supus. in cea orbire din diferita gena un mos mai renegat decat palpabil se surpa un cuvant in vena in

lungimea se divide in mereu, in subiectele altor deviate. Functia sinelui se transforma in probabilitate, in Contane, in buricul degetelor mele. si... cateodata alor tale

Sâburii se scug în cuvinte, în deviații matematice, in senzoriile altor frunze, în alte, mai multori samburi. În cuvinte mai putine, mai surde..., în supusele celor mai deviate

“prin ochii unui trecator..” se infasoara intr-o matrice , un spatiu incovoiat in surd. in animatii logaritmice fictivitatea se rezolva in limita oftalmica opusa.

eu sus deasupra lumii , tu jos cazuta-n ea si cerul ne supune un varf topit un sentiment uscat.

petale decăzute in trecut, in spatii vestejite ndoite-n cinci. impare surasuri letargice dovezi despre trecut... ......asimerice vizualuri se sparg in culori defecte , .. inn 2 se joacă

senzoriu supus mereu adormirii, iși sparge căderea . în sensul opus, o nouă sistolă deschide oftalmic cerința spre dus .