Poezie
Convertire de arbori
(in loc de colinda)
3 min lectură·
Mediu
Convertire de arbori
(în loc de colindă )
Dacă sobița cea cafenie
din mijlocul bucătăriei
seamănă cu o ceșcuță de cafea aburindă
și ferestrele cele două
ce privesc afară toată ziulica
spre plopul fără soț
de pe malul râului Zero
sunt un fel de ochi mari și fără de noroc
dacă ferestrele casei noastre
sunt o metaforă pentru ochii cei de văzut
atunci cu ce poate fi asemuit oleandrul
din fața aceleiași case
în acest miez de decembrie?
Și odată ce suntem aproape de Craciun
ne vom gândi involuntar la un brad
adică vom încerca să vedem
în olendrul nostru un brad viguros
fiindcă de acum înainte
noi l-am convertit în brad
împodobindu-l cu jucării
și panglici multicolore.
Decizia fu luată din mai multe considerente:
primul și cel mai credibil
ar ține de spiritul nostru ecologist
astfel se face că aproape inconștient
am salvat un brad de secure,
iar cel de-al doilea argument
și poate cel mai veritabil
e unul de ordin economic
care vasăzică chiar fiind în Europa
ori mai exact în cisma Europei
nu înseamnă că ai și bani
pentru a face rost de un pom de Crăciun
și apoi un brad viu costă dragii mei.
Iată de ce am fost nevoit
să rog oleandrul din fața casei
să se dea împodobit
pentru a juca în acest an
rolul unui pom de Crăciun
și a trebuit să-l decorăm
cu-n fel de bomboane gigantice
confecționate din butelii de plastic goale
învelite în hârtii stralucitoare multicolore
ca să imităm cumva bunăstarea europeană
apoi vom mai agăța de crengile oleadrului
diverse personaje ele copilăriei noastre
să nu creadă lumea că venim din pădure
cum venea Scufița Roșie spre casa bunicăi
ori Lupul travestit în bătrână
ori Păcală și Tândală
cu mâinile legate la spate
și cu jugul pus bine pe gurmaz
ori Alba ca Zăpada
cu fustița ei prea scurtă
în rolul de prostituată
așteptând mană cerească
pe o margine întunecată
a unui drum de noapte -
toți stau în oleandrul meu
bătuți de vânturile străinătăților
de rând cu celelalte personaje
din poveștile copilăriei
sunt puse acolo în loc de jucării
și apoi la toată convertirea de arbori
ce aș mai putea să spun
odată ce gândul mă duce
la o convertire de altă natură
una minunata și mult prea aproape
când fiecare dintre noi
va fi supus riscului conversiunii totale
va trebui sa meargă mult înainte
de la viața sa veche ce duce la vale
de la pruncul din iesle - la Moș Crăciun
spre o nouă viață făra de margini
lăsată de Tine Părinte
pe care o avem și noi muritorii
atunci când intrăm în cuvinte.
Iurie Bojoncă
10 decembrie 2007
002012
0