Poezie
o sala
nu e totul
1 min lectură·
Mediu
O sală-n albastru și multe picturi, Cu-o Terra și stele și multe făpturi. Devine din fals univers ideal, Teluric si tragic final. Un glob ce se-nvîrte în multe culori, Atinge usor o cortină și-apoi, Și-apoi mai departe ca-n-tr-un infinit, Lumin-a urcat mai sus și-a pierit. Un vals ce se-aude-n surdină cîntînd, In lojă monarhi îi vezi asteptînd,spectacol sa-nceapa. E epoca teatrului cu multe cotume Iar arta modernă cu măsti si fărîme, Din tot ce-a rămas un mare renume, Reflectă-n trecut,transformă-n prezent,iar azi e atat de curent. Din nou o lumina tinteste pe-un chip... E-n chip astronom si doar anonim....,ce mana spre-o damă o-ndreapta mereu, E-u inger?eu cred că-i un simplu cliseu... Si ea are-o mască....e una bizară? Dar chipu-si intoarce si-ironic ea spune.. Pornit-am pe-un drum si merg mai departe...Pornit-am candva,acum sunt departe.... si-i doar o iluzie...
001732
0
