Poezii

Sunt împăratul viselor pierdute, stapânitor peste tarâmuri făurite din cuvânt, un semizeu tăcut și trist, și plămădit din ploaie și din vânt. Sunt nebunia florilor de mai și sunt parfumul

Mâinile-mi reci să cuprindă pamântul, Ochii să soarbă cerul pieziș, Luna tăcut să se-nece în ape Și eu să mor puțin pe furiș. Gândul să zacă pierdut în tăcere, Inima strânsă-n zăbrele de

Sânge de fecioare Strecurat în pahare, și țigari de foi, izvorând rotocoalele moi ... Sticle de-absint - gânduri ce mint. O betie de vis și ani de ucis.

Demult, pe vremea când eram copil, m-am hotărât sa zbor ... Și hotararea mea era așa de neclintită încât, într-o zi ...am zburat. Zburam acolo sus, mai sus decât păsările. Stropii

Visează-mă trist în noaptea asta, iubito, Cu ochii-n pământ și glas tremurând, Și mintea pierdută-ntre file de cărți, Visează-mă-n noaptea asta cum sînt. Hai pierde-te-n vis o ultimă oară Si

murise... și-i puseseră pe piept lumină. lumină adevarată, nu lumânare! nu știu de unde făcuseră rost. poate-o cumparaseră (dar unde găsești de cumpărat?) sau poate că puseseră ei, de la

Mă-nghit, amare, oceanele de lacrimi, Si de aș vrea să-not, nu știu de aș putea, Așa că flutur, dară, zadarnic mâna mea, In jos mă trag mulțimile de patimi… Nu trupul mi se-neacă ci sufletul

Mi-e dor să dorm cu Moartea ne-ncepută-n pat, Si ochii mei să fie triști și goi, Si să măsor distanța dintre noi Prin nemișcarea pieptului bombat. Să-mi fie geana-nchisă peste geană, Si