Fericirile D-lui Pickwick

Fericiți acești doi prieteni

care stau de vorbă

o seară întreagă

la un pahar de vin.

Acești prieteni nemuritori

care stau de vorbă

într-o seară nesfârșită

și își toarnă vin

dintr-o carafă fără fund.

Fericiți acești autentici și neglijati

care au prospețimea

de a se bucura de ceva proaspăt,

care au chiar prospețimea

de a se bucura de ceva vechi.

Fericiți acesti romantici de mijloc

care pot simți gustul subtil al apei

și o pot degusta cu grijă, ca vinul;

ei, care știu că cina e cină

și că viața e viață.

Fericiți acesti simpli

în dragostea lor nevinovată de viață,

în dragostea lor neștiutoare de învățătură.

Fericiți acești extaziați

în convenții sociale

și țeluri mărginite;

ei, care știu

că tocmai prin convenții

și țeluri mărginite

iarba rămâne verde

și trandafirul roșu.

Fericit sufletul care e îndeajuns de înțelept

încât să se lase păcălit.

Care trece prin viață

cu acea divină bună-credință

care e cheia tuturor aventurilor;

el iese până la urmă învingător în toate.

El va profita cel mai mult de viață:

își va găsi fericirea

în capcanele ce i s-au întins;

în plasele lor se va înveli și va dormi.

Toate ușile se vor deschide

în fața celui a cărui blândețe

e mai sfidătoare decât vitejia.

Va fi întotdeauna «tras în piept».

Să fi tras în piept pretutindeni

înseamnă să vezi pretutindeni interiorul.

E ospitalitatea circumstantelor.

Cu torțe și cu trâmbițe,

ca un oaspete de seamă,

Ageamiul e tras în piept de Viață.

Iar scepticul e azvârlit afară.

[adaptare (ups!) \'poetica\' după eseul critic al lui G.K.Chesterton \"Appreciations and Criticisms of the Works of Charles Dickens\"]