Poezie

5.31

1 min lectură·9 iulie 2013

Mediu

Când totu-i de safir, cu-o răcoare de azur,

Îmi las sufletu-n delir, îl las gol și-ndur...îndur...

Dintr-un necuprins de gânduri gândite,

Doar unul mă tulbură,

Plăcerea inimii tâmpite,

Care tace, și...murmură.

Poate infinitul văzduhului mărginește speranța ce-o port,

Poate destinul și timpul își bat joc de noi,

Poate durerea plăcerii pot s-o suport,

Poate iubirea e doar o joacă-n noroi...

Nu cunosc odihna uitării,

Nu știu să fim amândoi,

Posed tortura întrebării,

Și știu, că, nu știu nimic...

001.093

Iulian Marinescu. “5.31.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-marinescu-0039862/poezie/14032583/5-31

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.