Poezie

Adolescenta mea

1 min lectură·2 februarie 2004

Mediu

Sentimentul sta ma macina.

Totusi cu ajutorul lui

Mai calm ma simt acum.

De ce persoana-mi simt

Ca nu-i apreciata?

Simt ceva... necunoscut ma-ncearca.

Tot timpul meditez,

Caci la multe lucruri noi visez,

Si am vointa.

Am si eu varsta in care,

Mama si tata, ar trebui sa ma considere,

BAIAT MARE!

Si am asa multe pe cap!

Graviteaza o multime de lucruri noi,

Stiinte.

Incerc sa ma remarc,

Incerc de-acum sa fiu BARBAT!

Vreau de-acum responsabilitati noi sa-mi creez,

Vreau responsabilitati...

Vreau sa stiu ce-i aia viata,

Dar-am nevoie de un ghid,

Sa-mi lumineze calea;

Da\' tot l-astept, si iar l-astept,

Parintii ma inteleg gresit:

\"-Ce, te crezi destept?\"

Incerc sa ma fac ocupat,

Incerc sa-mi fac de-acum ordine in raft!

Observ totusi ca \"cineva\" cauta o cale,

Sa ma faca sa-nteleg ca,

Viata de acum, poate fi, o adanca mare,

Si ca totul, nu-i usor, asa cum pare.

Poate ca in asta consta aceasta varsta:

Sa faci fata presupuselor obstacole,

Sa-ti intelegi aproapele, iar mai departe,

Sa te bucuri de aceasta intreaga izbanda,

Cu cineva care sa-ti fie aproape,

Cu cineva care sa te ajute sa-ti largesti opiniile,

Cu cineva cu care sa-ti imparti, zilele, bucuriile, visele.

001.196

Iulian Donici. “Adolescenta mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-donici/poezie/62062/adolescenta-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.