Poezie
Lehamite
1 min lectură·
Mediu
M-au pedepsit
M-au lasat sa urlu
Să-mi creasca unghiile degeaba
Să mormai fără glas in mine
Să stau,să simt ca viata e un chin
Prieteni...Nu am si nici nu pot avea
Oricum niciunul nu te va asculta
Asteaptă sa termini,mimand interes
Si-apoi sa-ti spuna ei ce au facut,si-au dres.
Mi-e lehamite de oameni,de mine
Ma uit pe-un nor ce se transforma
Ce se desface si lumina vine
Din el,dar doar din el
Nu si din mine
De-ash fi si eu un nor sa fiu ce vreau
Si să mă modelez după cum imi vrea inima
M-ash bucura...putin,că noru-i trecator
El e vegheat de soare si de lună
De bolta cea albastra si rotundă
De oameni zi de zi,cand vine ploaia
De mine cand plictisit murdaresc foaia
Pe mine n-are cine ma veghea
Doar naduseala imi e sora
Si-aerul cald mi-e frate
Doar vantul imi ramane tata
Iar mama imi e pixul
Prin el renasc...
Mi-e silă...
001.129
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulian. “Lehamite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-0029975/poezie/13895167/lehamiteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.