Poezie
Marea
1 min lectură·
Mediu
La fel ca ucenicii pe mare altădat
Sufletul nostru e îngrijorat
Valurile sunt mari,apa tulbure
Vântul suflă tare,barca să o sfărâme.
Doamne,oare ce o să se întâmple.
Tot în jur e noapte.
Marea nu mai vorbeste în șoapte.
Acum ea se frământă și strigă.
Vrea cu orice preț un suflet să înghită.
\"Unul,măcar unul acum,și apoi stau linistită\".
Ucenicii,pescari de meserie
Ce să facă acum nici unul nu știe.
Tot asa si noi,crestini de-o viață
Credem că singuri facem față
La tot ce lumea ne pune in față.
Dar vai,amarnică inselare!...
Dar uite,ce se vede in zare?
O nălucă?Ce fel de arătare?
\"Vino Petre la Mine fară frică!\"
Isus și azi aceleași cuvinte le strigă.
O cât e de bine la a Lui chemare
Să răspunzi fără amânare.
Să urle marea cât o vrea.
Să vrea viețile să ni le ia.
Isus mâna își întinde și tace marea.
00959
0