Proză
Màgarii
2 min lectură·
Mediu
S-a dus cu el la mecanicul din deal. Ce era sà facà? Màgarul, tot màgar ràmâne. Vorbesc de animal, nu de tàran !
-Ce are ?
-S-a stricat...nu mai trage...Parcà ar frâna cu coada, zàu asa!
-E demult asa ?
-Nu,de vineri. Am fost la piatà si...cum sà spun...i-a venit si lui dupà o iapà...Nu l-am làsat sà-si facà de cap, sà n-avem necazuri. Ne-ar fi acuzat de viol ! Atunci l-am tras dupà mine, sà plecàm.
-Si n-a venit...
-Cum ati ghicit ?
A sucit din cap, i-a dat o palmà pe spate, apoi încà una, dar màgarul n-a zis nimic. S-a scàrpinat în ceafà, a scuipat într-o lature, a înjurat, s-a scàrpinat între pantaloni... stiti, ceva mai jos...
-Bun sefu, ce facem cu el ? Îl poti repara ?
-Urcà-l pe rampà sà mà uit pe dedesupt.
L-a urcat, ce era sà facà !?
-Dacà i-ati màri putin avansul...dar nu mult...! a zis el într-o doarà.
În vremea asta, mecanicul, nici una, nici douà,luà douà càràmizi si-i strivit coaiele între ele. Speriat, màgarul a luat-o la fugà, înebunit de durere.
-Gata bàdie, ti l-am reparat. Uite ce goneste, nebunul !
-Ti-ai pierdut mintile ? Ce ai fàcut ? Cum îl mai ajung eu din urmà acum, ha ?
-Pài, urcà pe rampà si-ti ridica vansul !...
André Isip
001.662
0
