Poezie
in search of sunrise 6
London - cd\'s 1
3 min lectură·
Mediu
cearșaful genelor tale acoperă
toată toamna umerilor mei
încălzind tâmplele zilelor când degetele noastre
au dansat lent pe o bucată de lună,
stelele și-au scuturat visele în părul tău
și inima ți-ai ținut-o strâns
lipită de buze trimițându-mi bezele
și fâșii din tine
lăsând pupila spatelui să se încordeze ritmat
respirația unghiilor tale care atârnă
ca niște ciorchini de struguri în linii drepte
de toți porii coastelor mele.
ți-am cusut pașii într-un goblen fără de capăt
și am izbit coapsele în toate stâncile astea
de trup lăsând palmele să aburească lenjeria
unde ți-ai clătit albastrul ochilor în
norii obrajilor mei împăturind mii de buze pereche
(1)
mă întreb dacă îți vei ține pomeții lipiți
de palmele altor pereți ce așteaptă
cu ochii mari și goi iarna
unde toată lumea va face bulgări din părul tău
și nimic nu e mai trist decât însăși liniștea degetelor tale
care-și plâng pielea, cearcănele mele și
nopțile care-au stat atârnate ca niște
femei ușoare în care toți bărbații
vor să-și dea drumul
(2)
merg pe stradă și observ cum oamenii din ziua
de azi își înoadă brațele de vise, cum semafoarele
scuipă e-mailuri și felicitări de la tine iar podul
palmelor noastre desenează cu atenție un șotron
în care te-am lăsat de atâtea ori să calci strâmb
să-ți rupi vreun deget ca pur și simplu să iei creta
între degete, s-o arunci în mine țipând în gura mare
\"ia mai du-te dracu cu șotronul tău
și hai să te fac o călcata\"
(3)
când te-am cunoscut aveai zâmbetele
prinse în cărări uniforme și îți purtai pașii
într-o egală măsură cu planetele
universul îți lega părul în două codițe hazlii
și albul pielii tale mângâia creștetul cometelor, întrebându-le
în ce timpi îmi bubuie inima când îți pictez vocea,
ochii din albastrul mărilor sau
de ce iarba este atât de parșivă
și înghite toate liniile neuniforme ale tălpilor mele
de ce fiecare por din mine respiră prin tine și
de ce uit să-mi pun ceasul să sune atunci când
îți lovești coapsa de rădăcina firelor mele de păr?
(4)
tu nu vezi că de fapt trupul meu este
una din străzile principale ale Bucureștiului
în care pășești fără teamă, că toate mașinile
se opresc brusc în loc când îți fâțâi șoldurile
iar timpul este mâna mea care te poartă
pe covoare roșii întinzându-ți cutii de bomboane
poezii on line și nestea peach.
undeva în aerul ăla sufocant de pasaje de metrou
îți dau viață când trec ușor mâna prin păr
și îți fac serenade cu rândunelele-n cor
când te pierzi printre aplicații și paneliști.
ești o copilă care-și dă visele pe câte-o înghețată
iar eu mă simt om mare când îți prind soarele în jurul
mijlocului, când mă alint odată cu stelele
și-mi adun amprentele din toată palma asta a ta
(5)
îmi tocesc coatele de ideea cum că toamna
își plânge străzile murdare de frunze
cum că toți copacii ăștia din mine
miros a bolnav și-mi ridic ochii odată
cu ramurile lor făcând puțin zgomot în urechea ta
gâdilându-ți pupila cu tipe subțirele, roșii în obraji
și ochii în culori diferite de ai tăi.
mi-am tocit degetele și visele de genunchii tăi
m-am săturat de ploi și tot cerul ăsta parcă
este într-o erecție fără final
și tu stai singură într-un colț de mine
așteptând să pice o umbrelă
pur și simplu
(6)
001364
0