Poezie
Nevroze
2 min lectură·
Mediu
Îmi spui c-afară
A plouat
Și bate tare vântul
Tu crezi că-mi pasă?
Nu vezi că-s ofticat
Și se clatină pământul!
Tu îmi vorbești
De sori și nori,
De flori și universe...
Iar eu m-am cufundat in zări
Și-n neguri cam aprinse!
Tu încerci să schmbi
Din mine tot ce-i rău
Dar asta mă cam doare!
Ori nu pricepi
Că ăsta-s eu
Și faptul mă doboară...
Și m-am luptat
Cu zmei hapsâni,
Cu uriași o mie,
Dar nu mă pot lupta mereu
Cu flori de păpădie!
Mi-e teamă dacă-ți spun ce simt
Că nu mă crezi
Și urlu umblând ca o fantomă-n vis
Ce pot să fac?
Când biet proscris prin lume mă preumblu...
Nu voi să te înspăimânt
Mai bine acu\'
Dispar... mă duc
Decât așa o viață
Incertitudine-n cuvânt
Iluzie în faptă...
Mai bine singur
Dar în gând
Aici vei sta \"dulceață\"!
\"Aici?\" nu vreau!
Mai bine plec
Mi-e frică de întuneric
La tine-n gând nu e \"cochet\"
Decât așa o viață
Mai bine singură pe veci
Nu voi să-ți fiu \"dulceață\"!
Așa m-ai aburit mereu!
Să-ți iasă-n luciu luna
Acu e timpu\' să plec eu
Mă duc să-mi chem furtuna
Rămâi cu bine dragul meu
Ramăi de acum cu... luna
003351
0