Poezie
poveste
1 min lectură·
Mediu
mă numeam lorelei
îti ștergeam cu dinții buzele uscate
de vânt
îmi îngreunam pleoapele să te văd
de dincolo de soare
ca un icar în plină topire de aripi
mă mișcai înainte și înapoi
ca pe un yoyo
vânai mori de vânt la urechile mele
și mă iubeai
mă numeam lorelei
îți înmuguream nopțile somnul vertical
de veghe asupra lumii
mă mușcai de ochi cu dinții tăi de lapte
tu mă voiai moale și caldă ca o zi de vară
niciodată a nimănui
niciodată a ta
și te iubeam
mă numeam lorelei
și totul în lumea mea se numea lorelei
ca un fel de strigăt al morții
înaintea venirii
mă numeam lorelei
și nu fusesem spusă încă
nimănui
001.480
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iris Cozma
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Iris Cozma. “poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iris-cozma/poezie/228567/povesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.