Poezie

Rănită

1 min lectură·3 noiembrie 2009

Mediu

De tine, departe, iubire, azi zbor

Cu inima-mi rănită de arma-ți de vânător.

Durerea o simt cum sapă în fiece oscior.

Ce greu-mi pare zborul când toate mă dor!

Privesc cu ochi largi spre vânător

Și cu lacrimi fierbinți aș vrea să-l implor

Să mă lase să beau înc-odat’ din al vieții izvor.

Ce greu-mi pare zborul când toate mă dor!

Gândurile rele, toate, ca niște corbi mă-nconjor

Și fără să pot să m-opresc, încontinuu cobor

Ușor ca o frunză spre pământ mă scobor

Și-ating, în cădere, un loc liniștitor

Unde știu că mi-e scris să mor.

Ce lungă-mi pare clipa când toate mă dor!

Aș fi vrut să nu mă chitească cu arma-i de vânător

Iubirea, în timpul celui mai frumos zbor,

Aș fi vrut să nu fiu un muritor

Pradă acestui monstru neîndurător.

Dar măcar de-aș putea să mor

Să nu mai fiu un simplu zburător

Ce se-ntrece, pe cer, cu orișicare nor

Urmărit de neobositul vânător.

001.709

irina raileanu. “Rănită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-raileanu/poezie/13913218/ranita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.