Poezie
Orizontul sensului
1 min lectură·
Mediu
(Orizontul sensului)
Lumea se incheaga
in cuiburi de gandiri-imagini.
Rasaritul albastru
al cuvintelor
imprastie bezna atator spaime
ancestrale.
Pasi grabiti se aud
pe carosabilul parelnicelor
idei,
zi si noapte ostenind
spre orizontul sensului
care-si oculteaza fata nevazuta
de strigoi al intunericului.
Forta gravitationala
a sensului
condenseaza,
solidifica
ferme intelesuri
care se izbesc bezmetic
unele de altele,
neputand transcede
limita propriului atom.
Dureroasa neputinta,
ignorata infrangere,
vis himeric
ce strafulgera pleoapa
omului cu ambitie de zeu
ce rataceste clarvazator
prin lumea arida
a preaputinvazatorilor.
022071
0
Si-a cam pus amprenta iubitul nostru Nichita Stanescu pe scrierile tale. Oricum imi place foarte foarte mult poezia. E o poezie care insufleteste, sunt tare mandra de tine. Pup, Gabita.