Poezii

Raman fidel gandului de-a muri din cand in cand. O fac in tacere, Nu tip Altfel ai ascunde toate pumnalele pamantului. Ce-ai face daca ai sti? M-ai certa? Ai plange? Te-ai speria sau... Ai

Si vantul tace uneori, Cand linistea i-o cere Si marea plange uneori, Cand sufletul lor piere. Si tu te mai gandesti la ei, Cand cerul urla spre pamant Si ei se mai gandesc la tine, Cand se

Decor de toamna ruginit, Sperante ce invie din trecut Un aer sufocant de viata Si-un drum trecut de infinit. Un strop de soare printre nori O floare intr-un camp de spini, Un cer trecut de

Am urcat azi pe-un fir de ata, Si-n gaura acului ajuns Am vrut sa-mi cos suflarea. * Dar fapta ce-a urmat, N-a fost intocmai a mea dorinta Caci am alunecat. * Si fiinta-mi de

S-a mai scurs o secunda A mai murit un minut Si deja o raza imi sfasie pacea. Din vis ma indrept spre cosmar Atunci speram,acum regret Lumina imi stie taina. Ma ascund in umbra gandului

Azi soarele nu vine Caci cerul iar e intunecat, Si florile in gradini suspina Iar timpul sa mai treaca a incetat. Azi soarele nu vine, Dar ce-ti mai pasa tie? Caci azi e la fel ca ieri Si

Printre culori-o umbra de dor Un rosu aprins te scoala in zori Un vant usor te duce spre nori Zbori acum spre un albastru infinit Te simti iubit doar de natura Si ii privesti pe toti cu ura. Ai

Atat de bine e cand taci, Cand pur si simplu taci. Tu nu scoti nici un sunet, Si-ti lasi privirea sa vorbeasca. Atat de bine e cand taci, Acum te inteleg mai bine. Renasti cand in

Si-mi spunea mereu: Pe lumea aceasta am intalnit prea multe nedreptati, Ca sa mai stiu ce e dreptatea. Pe lumea aceasta am vazut prea multe lucruri rele, Ca sa mai stiu ce-i bunatatea. Am

Sunt doar natura moarta a zilelor de toamna, sunt steaua inghetata a noptilor de iarna Sunt cer intunecat al noptilor de vara Si floarea invierii in zori de primavara. Sunt prizonier