Poezie

sclava unui Diavol

eu fără mine cu Diavolul

1 min lectură·18 martie 2005

Mediu

Sunt vie, dar moartă,

albă, dar neagră,

vorbesc, dar sunt mută... căci

El e în mine:

Diavolul.

Tu ești o ratată și eu sunt

aleasa, sunt

sclava în care trăiește un Diavol ce nu vrea-napoi

în Infern.

Sunt sclava lui Velzevul și El

mi-e stăpîn...

îmi place...

îmi place să fiu biciuită de propria

mînă

cînd știu că El este acolo...

în măna mea stîngă pe care n-o simt...

Un preot deasupra-mi:

poruncește, stropește, șoptește, iar eu

îi zîmbesc

ca o curvă

și rîd ca o fiară, un diavol ce nu vrea-napoi

în Infern;

ca o diavoliță

încovoiată, înlănțuită în lanț de oțel.

E cel mai puternic Infernul din mine...

puternic, încît

se topește oțelul

cînd urlu și flăcări din gură îmi ies...

și sîngele-i roșu, dar negru

și venele-s viermi ce se mișcă continuu...

zîmbesc de plăcere...

cît timp Velzevul e în mine, tu ești

o ratată,

și eu sunt

aleasa...

Sunt sclava în care trăiește un Diavol.

Sunt sclava în care trăiește stăpînul.

002.686

ira. “sclava unui Diavol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ira/poezie/111287/sclava-unui-diavol

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.